Proiect didactic: Relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale

Proiect didactic

Data: 15.11.2010

Student: Diaconu Traiana Mariana

Şcoala: Colegiul Naţional „Carol I", Craiova

Aria curriculară: Om şi societate

Disciplina: Sociologie, clasa a-XI-a I, profil uman, bilingvă lb. spaniolă

Conţinutul învăţării: Relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale

Tipul activităţii: lecţie de  însuşire de noi cunoştinţe şi deprinderi, de fixare, consolidare a cunoştinţelor şi evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor

Competenţe generale: înţelegerea dimensiunilor şi semnificaţiilor relaţiilor sociale ca relaţii interpersonale. Însuşirea cunoştinţelor despre relaţiile sociale şi cele interpersonale, logica proprie a relaţiilor interpersonale şi  importanţa acestora pentru viaţa individului.

Competenţe specifice:

1. Evidenţierea modului în care relaţiile interpersonale îşi pun amprenta pe constituirea vieţ ii sociale.
2. Importanţa necesităţii relaţiilor interpersonale pentru cunoaşterea de sine şi cultivarea interiorităţii umane.
3. Modul în care organizarea socială, în diferite contexte situaţionale modelează relaţiile interpersonale, influenţând semnificativ, viaţa umană de zi cu zi.

Competenţe derivate ( operaţionale): la sfârşitul lecţiei toţi elevii:

• vor fi capabili să distingă între relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale;
• vor fi capabili să identifice principalele elemente ce caracterizează şi definesc relaţiile interpersonale şi relaţiile sociale;
• vor fi capabili să ofere exemple de relaţii sociale şi interpersonale;
• vor cunoaşte principalele tipuri de relaţii interpersonale, şi gradele de angajare într-o relaţie interpersonală, după criteriile prezentate;
• vor fi capabili să definească principalele tipuri de relaţii interpersonale;
• vor fi capabili să înţeleagă gradul de importanţă al relaţiilor interpersonale pentru viaţa umană.
• vor fi capabili să înţeleagă şi să identifice diferitele moduri de manifestare şi interacţiune, în varii contexte situaţionale,  ale individului cu semenii săi.
• vor fi capabili să identifice şi să înţeleagă efectele dezvoltarii sociale asupra relaţiilor interpersonale.

           

Strategia didactică:

Resursele procedurale: expunerea, dezbaterea, conversaţia, exemplificarea.

Resurse materiale: manual, test de autoevaluare.

Forme de organizare a clasei: individuală şi pe echipe

Evaluare: continuă şi orală

Locul de desfăşurare: sala de clasă

Durata: 50 min

Bibliografie: Sociologie, Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, manual pentru clasa a XI-a, Ed. Economică Preuniversitaria,  Sociologie, Doina-Olga Ştefănescu, Alfred Bulai, manual pentru clasa a XI-a, Ed. HUMANITAS EDUCATIONAL

Momentele lecţiei	Conţinutul esenţial		Activitatea profesorului	Activitatea elevilor
1. Moment organizatoric - 2 min			Notează absenţele Observaţii	Se pregătesc pentru lecţie
2. Sensibilizarea pentru activitate - 3 min			Comunică elevilor subiectul lecţiei, scriindu-1 pe tablă şi enunţă competenţele specifice pe care aceştia trebuie să le dobândească până la finalul lecţiei. Stârneşte curiozitatea şi interesul elevilor în legătură cu tema ce urmează a fi abordată.	Notează în caiet titlul lecţiei
3.Reactualizarea unor noţiuni ancoră-5 min	Noţiuni referitoare la statusul şi rolul unei persoane: caracteristici ale statusului şi rolului, definirea statusului şi rolului, clasificarea statusurilor şi oferire de exemple. Relaţiile între statusuri şi probleme ce pot deriva din acestea: conflictul de status; tipurile de conflicte de status şi exemplificare, indicatori ai statusului.		Profesorul solicită elevilor să răspundă la întrebările  privind subiectele abordate până în acel moment – statusul şi rolul, indicatorii de status, modul în care pot fi utilizaţi indicatorii, conflictul de rol şi tipurile de roluri - definire, caracteristici, tipuri şi exemple -, - pentru a ilustra diversitatea problemelor abordate în lecţia trecută şi relaţia dintre statusul şi rolul unei persoane.	Dau răspunsuri la întrebările ce le sunt adresate, îşi reactualizează cunoştinţele învăţate anterior. Fac conexiuni cu conţinuturi care au fost prelucrate în capitolele precedente. Răspund unui test de autoevaluare scrisă a cunoştinţelor aferente lecţiei trecute, în termenul limită de timp acordat de către profesor.
4. Predarea noilor cunoştinţe- 30 min.		Societatea actuală se află într-o schimbare a centrelor de interes. Dacă până acum s-a pus punctul pe problemele critice precum: învingerea rarităţii bunurilor vitale vieţii, controlul mai eficace al naturii în folosul omului, evitarea de către societate a forţelor interne distructive (războaie, criminalitate, violenţe sociale), odată cu creşterea tehnologică, au fost rezolvate o multitudine de probleme care păreau insolubile, creştere care a generat oportunităţi ţi a deschis perspectiva unor noi probleme: cum trebuie să-şi construiască omul propria viaţă, inclusiv mediul său uman direct: relaţiile cu ceilalţi. Cu toate aceste succese, societatea modernă se confruntă cu o criză generată de orientarea excesivă spre problemele creşterii economice şi ale dezvoltării economice industriale în detrimentul cunoaşterii de sine şi cultivării interiorităţii umane, de unde a rezultat un decalaj crescând între cunoaşterea lumii exterioare şi a lumii interioare.  Totul a dus la ideea greşită, că dezvoltarea economică duce la creşterea şi satisfacţia umană. Modernizarea rapidă şi variată a societăţii este însoţită de o profundă criză a identităţii de sine. Mult timp s-a crezut că totul depinde de resurse, inclusiv fericirea umană. Resursele sunt esenţiale, dar problema ţine de utilizarea lor eficientă din punct de vedere uman. S-a crezut că este suficient să ştii cum să produci (competenţa producătorului), dar s-a cristalizat tot mai mult ideea că la fel de important este să ştii şi cum să consumi (competenţa consumatorului), şi mai ales cum să te raportezi la tine şi la ceilalţi în procesul de producere şi consum. Lipsa de cunoaştere privitoare la propria noastră viaţă, al sensurile ei, la căile de soluţionare a numeroase probleme ce apar la tot pasul, generează moduri de viaţă dezechilibrate, dezvoltate la întâmplare, având un grad scăzut de maturitate şi producând un grad scăzut de satisfacţie umană. Relaţiile sociale reprezintă toate relaţiile din cadrul societăţii (dintre colectivităţi, instituţii, grupuri sociale, persoane) şi reprezintă ,,cărămida” fundamentală din care societatea se constituie.  Doar o parte însă dintre relaţiile sociale implică relaţii directe între persoane. Dar întotdeauna relaţiile sociale includ direct sau indirect relaţii interpersonale. De exemplu, relaţiile dintre state se realizează prin relaţiile dintre şefii statelor, dintre politicieni, diplomaţi, oameni de afaceri dar şi dintre simpli cetăţeni. Relaţiile interpersonale au un statut distinct. Nu sunt simple expresii ale relaţiilor sociale, ci exprimă totodată, logica proprie a interacţiunii dintre persoane umane. Organizarea şi structura lor sunt influenţate de logica ambelor sisteme: societate şi individ.  Relaţiile interpersonale sunt modelate de logica ansamblurilor sociale dar guvernate de o logică proprie conţinută în interacţiunea dintre persoane, indiferent de contextul social dat. Relaţiile interpersonale influenţează profund satisfacţia cu viaţa a individului şi calitatea mediului său uman. Relaţiile interpersonale implică procese psiho-sociale de tip interactiv, legături directe, dintre două sau mai multe persoane. Ele au o încărcătură afectiv-emoţională puternică şi vizează aspecte particulare ale vieţii individului (familie, prietenie, timp liber, dragoste, muncă). Relaţiile interpersonale sunt: reciproce (fiecare persoană influenţează şi este influenţată la rândul său), directe sau face to face (interacţiunea dintre persoane se realizează conştient, nemijlocit), valorizatoare (relaţiile interpersonale creează mediul necesar structurării şi afirmării individuale prin raportarea la cadrul de referinţă valoric (cine sunt eu, ce vreau, spre ce tind, ce aspiraţii am etc.), motivate (fiecare persoană intră în relaţie cu ceilalţi în scopul tranzacţionării unor informaţii, sentimente, activităţi, bunuri, servicii, idei, pentru satisfacerea unor nevoi personale şi/sau sociale). În funcţie de durata, intensitatea trăirilor şi specificul substratului interacţiunii, relaţiile interpersonale angajează persoanele în grade diferite: profund (complet, cu angajare afectivă mare şi o solicitare pe termen lung, precum în cazul relaţiilor de prietenie, dragoste, familie) şi fragmentar (limitat, sporadic, pe durată scurtă, ca în situaţia cumpărător-vânzător, şofer-agent de circulaţie, medic-pacient). Relaţiile interpersonale, în funcţie de specificul lor, influenţează profund sau mai puţin profund satisfacţia cu viaţa a individului şi calitatea mediului uman în care el trăieşte. Tipul de relaţii care se cristalizează între indivizi poartă amprenta semnificativă a specificului personalităţii fiecărui individ. Personalitatea individului apare ca un sistem complex organizat, compus atât din activităţi actualizate (obiectivate), cât şi din activităţi potenţiale, în curs de cristalizare. Ea apare ca un sistem dinamic deschis, receptiv şi sensibil la acţiunile celor din jur, în continuă schimbare şi perfecţionare. Relaţiile interpersonale, în varietatea lor, reprezintă un mediu necesar, activ, semnificativ al vieţii personale. Ele exprimă totodată, condiţii favorabile sau nu afirmării şi dezvoltării individului, oferă sau implică şansa actualizării potenţelor individuale în pluralitatea situaţiilor de muncă şi viaţă în care respectiva persoană reprezintă un agent activ. Datorită faptului că personalitatea individului apare ca un sistem dinamic, niciodată încheiat definitiv, cu posibilităţi multiple de actualizare şi potenţe nebănuite, relaţiile interpersonale nu pot la un moment-dat, să acopere toate aceste posibilităţi de dezvoltare a individului. De exemplu, un medic, poate la un moment dat să aibă un număr limitat de pacienţi, un profesor, un număr limitat de elevi. Societatea contemporană, caracterizată printr-o explozie a complexităţii, complementar cu o înaltă diferenţiere a contextelor sociale, dezvoltând activităţi diferit structurate din punct de vedere al rolurilor indivizilor, are un efect contradictoriu asupra relaţiilor interpersonale şi, prin intermediul acestora, asupra vieţii umane. Pe de o parte, ea a dus la o adevărată explozie a experienţelor umane, prin faptul că rolurile sociale pe care indivizii le au de îndeplinit s-au diversificat enorm, diversificându-se astfel, şi tipurile de relaţii interpersonale pe care oamenii le pot iniţia.  Pe de altă parte, creşte riscul unei sărăciri umane, reducându-se posibilitatea unor relaţii interpersonale de durată şi cu implicare emoţional-afectivă mai adâncă datorită diversificării rolurilor. Fiecare persoană, la un moment dat, îndeplineşte un rol şi interacţionează cu ceilalţi doar în măsura în care aceştia joacă roluri complementare necesare desfăşurării activităţii iniţiate de contexte sociale. Relaţiile sunt reduse la situaţii formale, sărăcite de conţinut afectiv şi reglementate strict de normele cooperării în cadrul diviziunii sociale. Datorită acestui fapt, pe parcursul interacţiunii sociale, se reduc posibilităţile unei implicări directe, profunde şi personalizate.	Stabileşte planul de idei al expunerii:  relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale, tipuri de relaţii interpersonale şi diferitele grade de angajare într-o relaţie interpersonală. Prezintă elevilor situaţii prin intermediul cărora se evidenţiază importanţa relaţiilor interpersonale pentru viaţa individului, reprezentând un mediu favorabil afirmării şi dezvoltării individului. Prezintă modul în care dezvoltarea socială a dus la o adevărată explozie a experienţelor umane şi la diversificarea rolurilor sociale pe care indivizii le au de îndeplinit, făcând din relaţiile interpersonale nişte relaţii formale, sărăcite de conţinut afectiv. Defineşte relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale şi oferă exemple ale apariţiei acestora. Prezintă şi defineşte principalele tipuri de relaţii interpersonale existente şi oferă exemple din fiecare dintre acestea. Intervine cu explicaţii suplimentare acolo unde elevii au dificultăţi de înţelegere a noilor conţinuturi. Îi ajută pe elevi să analizeze situaţii din viaţa de zi cu zi cu privire la relaţiile interpersonale pe care le dezvoltă ei înşişi şi să mediteze asupra celor descoperite. Coordonează discuţiile care se iniţiază. Răspunde la eventualele întrebări ce i se adresează de către elevi, vizavi de subiectul lecţiei descris. Face scurte aprecieri asupra atitudinilor pe care elevii le au faţă de punctele de vedere susţinute de colegii lor. Solicită elevilor exemple, făcând apel la experienţa lor socială zilnică.	Elevul urmăreşte cu atenţie, ascultă explicaţiile şi îşi notează în caiet definiţiile şi clasificările termenilor. Oferă eventuale exemple pe care profesorul le solicită. Oferă exemple din viaţa socială proprie, cu argumente. Realizează un efort de reflecţie personală asupra ideilor exprimate în lecţia prezentată. Solicită lămuriri suplimentare. Îşi exprimă opinia personală cu privire la tipurile de relaţii interpersonale existente la un moment dat, în cadrul societăţii. Operează comparaţii între relaţiile sociale şi relaţiile interpersonale.
5. Fixarea noilor cunoştinţe-7 min.			Solicită elevilor să completeze un test de autoevaluare. Oferă răspunsurile corecte.	Completează testul şi  îşi fixează conţinuturile predate. Corectează testul.
6. Încheierea lecţiei şi tema pentru acasă-3 min.			Evidenţiază gradul de participare al clasei la lecţie, remarcând elevii cu contribuţii deosebite şi solicită elevilor să noteze exemple de relaţii sociale şi relaţii interpersonale. Salută elevii la ieşirea din clasă.	Îşi notează tema pentru acasă. Salută profesorul la ieşirea din clasă.